Notăm, nu prescriem
Fiecare text descrie o alegere concretă, cu argumentele de atunci. Nu transformăm experiența personală într-un set de reguli valabile pentru orice situație.
Despre acest jurnal și despre cine scrie aici
Nu este un blog de sfaturi de carieră scris din exterior. Este notarea, în timp real, a unei tranziții pe care am trăit-o și încă o trăim, cu tot cu perioadele confuze.
Cine scrie aici
Am petrecut mai bine de un deceniu în roluri de management operațional, în companii cu structuri clare, obiective trimestriale și un calendar plin de ședințe. Titlul suna bine pe carte de vizită. Programul zilnic, mai puțin.
Gayume a apărut fără un plan de conținut sau un calendar editorial. A apărut dintr-un carnet fizic, folosit inițial doar pentru mine, în care notam de ce am luat o decizie și ce mi-a fost teamă să fac. La un moment dat, câteva pagini au devenit publice, apoi jurnalul întreg.
Povestea, pe scurt
Demisia a venit după o perioadă lungă de nemulțumire tăcută, nu dintr-un impuls de moment. Am pregătit un fond financiar pentru câteva luni, am renunțat la câteva abonamente inutile și am acceptat că primele luni pe cont propriu vor arăta modest, nu spectaculos.
Primele proiecte au venit de la foști colegi, nu din campanii de marketing. Prețul cerut a fost, retrospectiv, prea mic pentru complexitatea muncii. Am corectat asta abia după al treilea contract, când am refăcut integral modul de calcul al tarifului.
Ce ne ghidează în felul în care scriem
Păstrăm și părțile inconfortabile
Lunile slabe, facturile întârziate și îndoielile serioase rămân publicate, nu ascunse ulterior pentru o imagine mai plăcută.
Lăsăm loc pentru context diferit
Ce a funcționat într-un anumit oraș, sector sau moment financiar nu funcționează automat oriunde. Scriem cu această rezervă asumată.
Actualizăm când ne răzgândim
Dacă o decizie descrisă anterior s-a dovedit greșită, revenim și scriem asta clar, cu data corecției, nu doar cu textul inițial.
Cum arată acum o zi obișnuită
Nu există un tipar unic. Unele zile încep devreme cu proiecte urgente, altele cu ore libere greu de umplut cu sens. Dimineața rămâne, totuși, mai lentă decât era în corporate, iar asta a fost, până la urmă, unul dintre motivele reale ale schimbării.
Gayume rămâne un jurnal deschis oricui se regăsește în întrebări similare, indiferent dacă a luat deja decizia de a pleca sau doar o cântărește de la distanță.